Dependente

Am ajuns sa vad ca nu prea mai reusim sa comunicam decat prin intermediul internetului. Culmea e ca mi se intampla mai des cu oamenii care sunt aproape de mine decat cu cei care sunt plecati pe alte meleaguri.

A comunica, nu inseamna doar a scoate sunete. Inseamna a scoate sufletul afara, la vedere, oamenilor care stii ca nu o sa ti-l terfeleasca. Inseamna a privi un om in ochi si a intelege tot, fara ca vreun sunet sa strabata undele intre voi. Cu unii dintre prietenii care sunt plecati departe si pe care nu ii vad decat o data pe an, intr-un an fericit, mi se intampla sa am comunicare telepatica… si cand vorbim, intr-un final, dupa un an, sa stim ca reluam conversatia exact de unde am lasat-o, fara sa simtim ca timpul s-a miscat din loc.

Sunt dependenta de comunicare… de impartasirea senzatiilor, de a intra in pantofii celuilalt, chiar daca te strang, de a fi trup si suflet langa cineva care are nevoie de tine.

Iar pe putinii oameni cu care pot comunica fara cuvinte, am sa ma stradui sa ii pastrez alaturi mereu. Si cumva stiu ca n-o sa fie greu.

Image

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s