Linistea din furtuna

Si cand zici ca traiesti o viata normala, dreapta, fara artificii, pe care ai lasa-o oricand in spate pentru o Aventura, vine Liz. Si iti gaseste cufarul cu “I don’t wanna talk about this”, incuiat temeinic, cu lacate mari. Si are fix cheia potrivita. Si il deschide. Si imprastie toate fricile si durerile tale prin toata casa, cu seninatatea unui copil care gaseste o comoara. Si le vezi. Oribile, multe, overwhelming (pentru ca nu stii cum sa traduci cuvantul asta ca sa faca sens). Toate cele pe care le-ai ascuns pentru ca erau prea mari, prea dureroase, prea fragile, prea… Si le iei in mana, pe fiecare. Le revezi dupa atata timp. E dor si frica si suspin. Dar acum nu mai par atat de mari. Si le strangi tare in brate si le recunosti ca fiind parte din tine. Si le iubesti. Le stergi de praf si le pui inapoi in cufar. De data asta il lasi deschis si le vizitezi din cand in cand. O durere mare rezolvata printr-una mica. Catharsis. Si vine linistea… Multumesc!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s