Are you a junkie, just like me?

     Intr-un oras industrial, unde evenimentele culturale sunt rare si putin promovate  si/ sau frecventate, am gasit de cuviinta sa aduc o pata de culoare prin organizarea unei lansari de carte de poezie contemporana. Pentru cei care, inevitabil, imi vor pune cele doua intrebari caracteristice: „tie ce-ti iese din asta?” si „poezie iti trebuie tie, cand toate merg pe dos in tara asta?” o sa le raspund asa:

De ani de zile suntem intoxicati cu stiri negative, cu omoruri, tragedii, cataclisme, nenumarate apocalipse si cu ideea ca vom muri, in chinuri, mai devreme decat mai tarziu. Am inceput sa acceptam moartea ca pe un prieten vechi care sta sa vina in vizita cat de curand. Ca sa treaca timpul mai repede, ne ingropam in munca si, in rarele momente petrecute in familie, in spectacole de „divertisment” grotesc, omniprezente la posturile de televiziune romanesti. Putini dintre noi mai au timpul, banii si rabdarea de a citi o carte. Dar cei care o fac, isi ofera posibilitatea de a evada din cotidianul tragic si de a-si crea o lume paralela care sa le ofere speranta imperios necesara sa ii faca sa mai indure o zi.

Pentru mine, picatura de speranta e un drog, reprezentat de oamenii talentati si pasionali care indraznesc sa isi astearna sufletul pe o foaie si sa-l prezinte publicului larg. Si pentru ei, cei care scriu, e tot un drog – catharsis. E o relatie win-win intre literatura si cititor, in care transferul de speranta se face bilateral.

Injectia de speranta pe care o propun drogatilor, ca mine, se numeste Claudiu Komartin. Nu vreau sa vorbesc foarte mult despre el, pentru ca am tendinta sa-mi elogiez excesiv pasiunile si pentru ca sunt de parere ca fiecare trebuie sa isi formeze o parere proprie. Tot ce pot spune e ca, pe langa activitatea publicistica (patru volume de poezie, dintre care, cel mai recent, „Cobalt” va fi cel lansat in Galati), lupta neincetat pentru promovarea culturii romanesti. Este redactor-sef al revistei „Poesis international” si al Casei de editura Max Blecher si traducator. In putine cuvinte, un om care isi traieste visul.
Am discutat cu Claudiu despre venirea lui in Galati si i-am propus sa ii aduca si pe Vlad Pojoga si Radu Nițescu, doi poeti frumosi si tineri care reprezinta speranta ca noua generatie va putea genera in continuare drogul pentru cei, putini, dependenti.

Temelia fiind pusa deja pentru acest eveniment, am nevoie de ajutorul vostru ca sa-l aduc la viata si sa creez un mediu propice pentru consumatorii de speranta.

In acest sens, am nevoie de sponsori care sa ma ajute cu cazarea, pentru 1 si 2 noiembrie si transportul (Bucuresti – Galati – Bucuresti) celor trei poeti si o sala in care sa ne putem desfasura, comod. Pentru a putea aborda sponsorii, trebuie sa le ofer ceva in schimb, o moneda destul de puternica in contextul epocii informatiei: promovare.
Si cea mai buna promovare se face, vorba bunicii, „din gura in gura”. Promovarea online e instrumentul cel mai puternic si mai eficient de marketing existent acum, pentru ca „gura”, in epoca noastra, e reprezentata de internet, iar portavocea e la comunitatile de bloggeri. In Galati am vazut, la ultimile editii BGG, ca se dezvolta si se omogenizeaza frumos o comunitate stabila si, sper eu, durabila.

Lansez o provocare in „eter” bloggerilor care, la fel ca mine, isi iau doza de speranta din literatura. Am nevoie de sustinerea voastra pentru promovarea potentialilor sponsori.
Cati junkies mai sunt acolo? Mana sus!

Image

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Are you a junkie, just like me?&8221;

  1. Pingback: Cobalt

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s