EX-fuckin`-TREM

O fi vârsta de vină, dar mă găsesc, de ceva ani încoa` în imposibilitatea de a mai înțelege ceva din ce se întâmplă în jurul meu. În căutarea absurdă a fericirii, ni se cultivă ideea că normalul e plictisitor și idealul e extrem. Totul trebuie să fie extrem, ca să fii conform: imaginea de sine (supradimensionată, in and out), muzica (cu cât mai hardcore, cu atât mai bine), hobby-urile (sportul, petrecerile, motocicletele/mașinile, tatuajele, mâncarea, modelele de viață -€“ musai triple X). Până și dragostea aia molcomă, cuminte, trăită în doi e plictisitoare. After all, cine mai are nevoie de dragoste în zilele noastre? Dragostea e overrated, când avem opțiunea de sex extrem, nu? Libertatea nu e cool, dacă nu e dusă la extrem: pe vârful unui munte, făcând bungee-jumping sau sărind cu parașuta, desigur. Cine mai merge să se regăsească pe malul mării în Vamă sau într-o pădure, înconjurat de păsărele? Neah, în Vamă trebuie să ne „€œrelaxam” într-o petrecere EXTREMĂ și la munte mergem doar pentru schi. Altfel nu putem pune poze pe Instagram și Facebook, nu? Altfel nu știe lumea că suntem fericiți!

Știți ce e culmea? Că, în timp ce ne dăm silința să trăim extrem, tânjim după vremurile apuse: după modelul de familie al părinților și bunicilor noștri: molcom, cald, afectuos. Ne-aducem aminte cu drag de vacanțele din trecut când mergeam cu gașca cu cortul și ne bucuram de fiecare răsărit din Vamă și de fiecare apus de pe creastă fără să avem nevoie de petreceri, muzică, evenimente, hobby-uri, sex extrem. Ne e dor de jocurile anilor noștri și ne mirăm de ce copiii din ziua de azi nu mai știu să se distreze ca noi. Ne e poftă de plăcintele calde furate de pe vatră bunicii. Ne dorim să fi trăit în altă epocă, deși suntem singurii răspunzători de epoca asta. Suntem aceia care au devenit, pentru a fi conformi, răutăcioși, invidioși, cinici, sceptici, goi. Orice formă de afecțiune sau bunătate e privită cu ochi răi pentru că știm că va presupune a da ceva în schimb. Dar e normal să fie așa. Numai că e mai fain să primești decât să dai. Și atunci te mulțumești să refuzi și să cârcotești pe margine, că doar tu ești extrem, nu banal și plicticos, să accepți drăgălășenii. Ciudățenia e că oamenii care trăiesc totul supradimensionat, au impresia că așa ies din tipare și sunt mai presus de ceilalți. Cu alte cuvinte, neconformi.

Văd asta perpetuu în jurul meu: oameni reci, care tânjesc după fericire, dar o refuză, de frică să nu fie arătați cu degetul de societate. Oameni care își construiesc în continuu măști noi, pentru a fi „în rând cu lumea”, până se pierd pe ei înșiși. Pentru că fericirea nu e extremă și nici conformă, dragii mei. E unică, individuală, molcomă, caldă, afectuoasă, liberă, de modă veche. Și depinde numai de noi să o primim, așa cum știm fiecare, fără teamă că nu ar fi pe placul societății.

Citeam zilele trecute la Vulpescu o replică fantastică: „€œgura lumii face cel mai bun blow-job”. Adevărat, blow-job-ul ăla poate aduce cu sine o secundă de fericire. Depinde de tine dacă vrei să aduni picături din care sa îți construiești un puzzle sau să iei întregul ala neconform, cu totul, de la început. Doar, te rog, nu te mai plânge!
c8c4be0d25ec361de152ce1d888cb4a50e5028ea207d000ca9b72ce7b308f1d6

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;EX-fuckin`-TREM&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s