Word…

Stiti ce e cel mai nasol la povestea asa? Ca ne-am spus, explicat, dovedit atata timp ca suntem invulnerabili la tragediile care se intampla zi de zi. Ne-am construit, ideatic, o fortareata pentru rautatea, nedreptatea si raul lumii exterioare. Stim ca exista, stim cat afecteaza, dar credeam ca suntem in siguranta, in spatele zidului. Si e suprinzator pentru noi insisi sa ne descoperim si sa vedem cat de vulnerabili suntem, de fapt. In acelasi timp, e al naibii de tricky sa avem sentimentul paradoxal ca ne simtim acum, ca au murit niste oameni, mai vii ca niciodata. Cum rezolvam conflictul asta? Parerea mea, prin empatie si implicare in evidentele de zi cu zi. Si simt de raspundere pentru tot ce facem si/sau permitem. Noi suntem parte din tragedie si noi suntem in stare sa schimbam asta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s